Piese componente ale gătelii capului, purtate de femeile măritate în unele zone din Transilvania și Banat, cepsele au forme, tehnici de realizare și motive decorative diferite in funcție de zona de proveniență.
Aceste piese se poartă peste părul strâns sau împletit și răsucit în creștetul capului (conform tipului de pieptănătură caracteristic zonei).
Ceapsa (ceapța) triunghiulară este caracteristică depresiunii Almăjului. Piesa este alcătuită dintr-o bucată de pânză țesută în gospodărie („fundul cepsei”), iar pereții laterali ai cepsei sunt formați dintr-o fâșie de pânză, de forma unei panglici, („obada”), cusută de jur împrejurul bazei triunghiulare. Obada este acoperită în întregime de cusături decorative. Motivele decorative sunt cârligul ciobanului, coarnele berbecului și romburile, cusute peste fir, cu lânică neagră. Cipca de pe marginile piesei este lucrată cu acul.
Ceapsa se purta pe creștetul capului, fixată pe un coc plat (pentru realizarea volumului pieptănăturii, în păr se împletea lână, suportul de păr și lână fiind denumit „dărlogi”sau „pleteri”) și se prindea cu o curelușă trecută peste frunte. Peste ceapsă putea fi purtat un ștergar lung din pânză albă („broboadă”), lucrat de asemenea în gospodărie, care se lega la spate cu un nod.
Ceapsa cu numărul de inventar 999 are dimensiunile: 22 x19 x 22 cm, a fost achiziționată în localitatea Mehadia, județul Caraș-Severin și a intrat în patrimoniul Muzeului Etnografic al Transilvaniei în anul 1925.